Unde se duc banii?

Săptămâna înainte de primirea salariului este cea mai grea. Parcă nici nu ai luat vreun leu luna trecută. Unde se duc banii aşa repede?

viziunea-avbs_credit

Mai avem mult de lucru la gândire. Suntem obişnuiţi să ne cadă bani din cer, suntem obişnuiţi să amânăm până se poate, suntem veşnic nemulţumiţi de raportul ore muncite/salar primit, suntem mereu în căutare de loz câştigător. Aşa nu va mai trebui să muncim şi ne putem trăi viaţa cum vrem.

Bine că mai sunt şi oameni care vor să câştige un ban cinstit. Oameni care vor să facă ceva profitabil şi să şi lase o moştenire în urmă. Baiul vine atunci când acei oameni dau peste foarte multe piedici. Aşa-i sistemul. Birocraţia te ajunge orice ai face.

Oboseala te doboară, nu mai gândeşti clar, nu mai ai capacitatea de a vedea lucrurile în avans şi uite aşa ajungi ori în faliment, ori în datorii.

Aici vorbim despre oamenii care au reuşit să-şi pună pe picioare o interprindere mică sau mijlocie. Despre oamenii care au pornit de jos, de la zero cu tot ceea ce înseamnă capital, investiţii, colaborări.

Ştiu că nu te gândeşti cât eşti tânăr şi-n putere la aşa ceva. Iete un exemplu de comportament din tinereţe, ce reflectă bine concepţia despre finanţe.

Ştii când te lovesc FINANŢELE în moalele capului?

Când afli că vei avea un copil. Că vei avea o responsabilitate nouă, forte mare. Atunci toată lumea caută soluţii cât mai rapide şi de durată, pentru a face bani. Pentru a-şi întreţine familia.

Credeţi-mă, ştiu cum e.

Nu ştiu dacă aţi observat, dar, foarte multe mămici devin bloggeriţe. Este o piaţă în dezvoltare, iar informaţia este cea mai căutată comoară.

Zici că lucrează acasă şi nu mai au nici un stres. Aici GREŞEŞTI! Aşa eram şi eu la început. Apoi a crescut blogul, au început colaborările, au început să apară tot mai multe sarcini de făcut în plus. Asta pe lângă treburile ce ţin de copil, familie şi casă.

Şi nu doar în blogging este o creştere a doamnelor ce se reprofilează. Multe mămici renunţă la joburi în companii naţionale pentru a croşeta, pentru a picta, pentru a face săpunuri artizanale, pentru a găti la nivel profesionist, apoi încercă să jongleze cât mai bine cu toate sarcinile ce vin la pachet cu aceste noi preocupări.

După un timp, sunt puţine doamnele care trec la următorul nivel. Acela care presupune acte şi drumuri pentru a porni o afacere în toată regula.

executive-511709_960_720

Deja nu mai poţi lucra de acasă. Sau poţi, dar îţi va fi foarte greu.

Comenzile cresc, cauţi colaborări, cauţi să te dezvolţi, cauţi să împaci şi capra şi varza. Şi sigur vei reuşi cu un pic de răbdare.

Hai să  vorbim despre credit

Pentru afacere, credit pentru investiţie, nu credit pentru nevoi personale sau credit ipotecar.

Cu ajutorul persoanelor potrivite, informaţia va fi corectă şi câştigul se va vedea în timp.

Pornind de la toate cele scrise mai sus, am în gând o campanie de promovarea a creditului pentru interprinderi mici şi mijlocii.

Nu sunt broker, dar cunosc o agenţie care de şapte ani ajută oamenii în a-şi împlini visele: AVBS Credit. Şi o face fără comisoane, fiindcă ei sunt plătiţi de băncă în momentul în care dosarul trimis spre creditare este aprobat. Aşa ajungi să ai propiul tău broker fără a scoate bani în plus din buzunar.

Sloganul campaniei mele:

Falimentul nu este o opţiune. Acordă-i un credit afacerii tale!

Împreună cu brokerii AVBS Credit, soluţia cea mai bună este la îndemâna oricui.

Creditul pentru IMM se adresează persoanelor juridice care se află în impas cu afacerea lor. AVBS Credit are trei produse care te pot ajuta în acest sens. Trei subcategorii ale creditului pentru IMM:

  • Overdraft şi Linia de credit
  • Creditul pentru Capital de lucru
  • Creditul pentru Investiţii

Cum scot în evidenţă această campanie?

Cu ajutorul promovării online.

Se pun bazele unei întâlniri gratuite, unde participarea trebuie  să fie aprobată de către organizatori. Se crează evenimentul şi se distribuie pe reţelele de socializare. Se fac articole de promovare, cu ajutorul bloggerilor cunoscuţi de pe la noi. Oamenii din spatele acestor bloguri ştiu cât de importantă este informarea.

  • ExTraViTa.ro – blogul de călătorii și experiențe al Mirelei Șurghie- omul care a renunţat la jobul său dintr-o companie naţională, pentru a se dedica călătoriilor şi bloggingului.
  • Litere Stacojii – Alina Gheorghe, câștigătoarea trofeului Spring SuperBlog 2016- omul care nu se dă bătut, care ne dă o lecţie de viaţă tuturor.
  • SexulSlab.ro – Dana Lalici, câștigătoarea trofeului SuperBlog 2013- omul care ne arată că o femeie nu este atât de slabă pe cât ar vrea unii să creadă.

Se face un articol de promovare pe platforma care vine în sprijinul femeii cu articolele sale utile. Chic-Elite – www.chic-elite.ro .

Şi o prezenţă la Lynx TV România – www.LynxTV.ro este încă un plus adăugat campaniei mele.

Scoatem în evidenţă creditul pentru IMM-uri prin această întâlnire pentru a le deschide oamenilor mintea spre această posibilitate. Pentru a avea informaţia înainte de a se întâmpla inevitabilul. Cum zice şi sloganul campaniei: Falimentul nu este o opţiune!

Şi pentru a asigura succesul acestei campanii şi a evenimentului, punem la bătaie două locuri gratuite pentru mămicile care au nevoie de sprijin. Care sunt la început de drum. Un concurs online, distribuit pe toate grupurile de mămici, cu condiţii simple: Like& Share, plus clasicul comentariu cu „particip”😛

Sunt convinsă de reuşita acestei campanii!

Sunt convinsă că prin acest eveniment se vor evita multe situaţii neplăcute!

Sunt convinsă că brokerii AVBS Credit vor oferi doar ce este mai bun!

Tu, ce părere ai?

sursa foto: avbs.ro / pixabay.com      Articol înscris în SuperBlog 2016

Tot eu să le fac pe toate?

De abia m-am întors de la sesiunea de masaj şi mă trezesc cu Spiritul Crăciunului la uşă:

Moşule, pregăteşte-te că mai ai un pic! Pune-te pe treabă!

-Ce vorbeşti tu acolo?! Eu sunt Moş Crăciun! Toate vor ieşi bine ca în fiecare an.

-Mda! Norocul tău cu spiriduşii. bombăni spiritul.

-Ce-ai zis?!

-Ce barbă frumoasă ai! Îmi place cum ţi-ai aranjat-o anul acesta. Cu scrisorile cum stai? Mă mai ţii în uşă sau nu sunt binevenit?!

-Pofteşte, dar nu sta mult! Mai am încă de citit şi trebuie să trimit spiriduşilor proiectele pentru jucării. Pentru cadourile minunate oferite copiilor din întreaga lume.

-Atunci plec! Mă duc să mă odihnesc! Ne vedem peste câteva zile!

Spiritul ăsta, mereu trebuie el să mă verifice. Noroc că-şi face treaba bine. Monitoarele sunt pline cu oameni fericiţi. Care au simţit spiritul Crăciunului. Şi nu au nevoie de multe lucruri: magazinele pline de ornamente şi decoraţiuni de Crăciun, cozonaci proaspeţi, statusuri emoţionante pe FB, temperaturi scăzute, copii care aşteaptă zăpada, copii care scriu scrisori la Moş Crăciun……… SCRISORI!

Să trec la treabă. Să nu mai zăbovesc.

O scrisoare neagră?! Dar cine trimite o scrisoare neagră? Ia să văd eu cum stă treaba!

Dragă Moş Crăciun,

Nu ştiu dacă exişti cu adevărat, dar a fost musai să scriu o scrisoare. Fiul meu de 5 ani a insistat. El ţi-a trimis separat, eu separat, mai că reuşea să-l convingă şi pe taic-su să trimită una, dar el a scăpat. Am trecut la treabă şi am exersat ceva ce nu mai făcusem de ceva vreme: să scriu de mână. Trecând peste aceste aspecte, m-am gândit să-ţi cer ceva aparte. Cadouri ştiu de unde să-mi cumpăr şi cum să păstrez magia Crăciunului în familie, dar produse eficiente de pe segmentul „Care” nu ştiu de unde să fac rost. Eu îmi doresc o piele frumoasă. Îmi mai doresc pentru mama mea cadouri cu Farmec, care să o ajute să-şi  păstreze podoaba capilară. Îmi mai doresc pentru soţul meu ceva cremă care să-i hidrateze tenul după bărbierire. Cred că acelaşi cadou s-ar potrivi şi tatălui meu. Călătorim destul de mult şi aceste produse ne-ar fi de folos!

Eu îţi doresc un zbor lin, Sărbători Fericite şi îţi mulţumesc pentru magia care o aduci copiilor în fiecare an!

Cu drag, mama lui Mihai. „

Dar de ce negru? Nu au găsit un plic mai colorat?! Ce să fac eu cu oameni aceştia? Stai, că am auzit ceva la salon. Ceva despre o marcă pe care consumatorii o recomandă prietenilor. Ia hai să folosesc şi eu măgăoaia de internet.

Moşule cum stai cu scrisorile?

-Nu acum spiriduşule. Am o scrisoare de om mare de rezolvat şi apoi mă întorc la treabă.

-Scrisoare de om mare? A trecut mult timp de când nu am mai văzut una.

-Ştiu spiriduşule. De aceea vreau să-i dau de capăt acum. Ca să nu uit.

-Bine Moşule. Dar repede, că se apropie ziua Z şi mai avem treabă.

Am găsit!! Am găsit şi produsele. Acum, oare cum să fac eu să ajungă ele la destinatar. Că spiriduşii nu ştiu face casete cadou cu produsele alese de mine. Au ingrediente de ultimă generaţie şi noi nu avem laborator de chimie. Să trec asta pe lista de făcut pentru anul ce vine.

Mai bine trimit un mail către destinatar. Să trimit scrisoarea la departamentul IT ca să găsească adresa de mail.

-Departamentul IT!

-Aici Moş Crăciun! Am nevoie urgent de o adresă de mail. Vă trimit scrisoare prin tub. Vreau adresa urgent!

-Da Moşule. Acum!

Oare cum ar fi dacă oamenii mari s-ar gândi mai des la Moş Crăciun? Aş avea mai multă magie de dus în lume. Ar exista mai multă speranţă, mai multă bucurie, mai …..

Am găsit Moşule!

-Ce rapizi sunteţi! Vreau să văd!

Oare cum să scriu? Cine va crede că primeşte un mail de la Moş Crăciun. Hai să încerc. Ce să trec la subiect?

Subiect: Răspuns la plicul negru destinat lui Moş Crăciun

Bun găsit dragă mămica lui Mihai,

Sunt foarte fericit că al tău minunat băiat te-a convins să trimiţi o scrisoare către Moş Crăciun. Şi mă bucur să te anunţ că am reuşit să găsesc ceea ce ai cerut în scrisoare. Însă este mai greu să-ţi aduc direct produsele sub brad, fiindcă spiriduşii încă nu au un laborator pentru a crea aceste produse eficiente. Iar brandul din care fac parte produsele, înţelege ce e important pentru consumatori, de aceea ingredientele sunt de ultimă generaţie şi produsele sunt eficiente. Iată ce am găsit eu:

Pentru mama ta o casetă cadou cu tratament nutritiv pentru părul ei. Pentru soţul şi tatăl tău o casetă cadou Gerovital H3 Men Wild. Iar pentru tine am optat pentru o casetă cadou Minitravel.

Acestea am zis eu că se potrivesc, dar dacă tu crezi că nu sunt pe placul tău, eşti liberă să alegi alte casete cadou. Nu am avut la îndemână detalii amănunţite încât să ştiu tipul de ten sau vârsta. Şi nici nu le pot face eu chiar pe toate.

Vă doresc un Crăciun Fericit!

Cu drag, Moş Crăciun! „

Chiar aşa! Chiar nu le pot face eu pe toate. Acum sper doar ca mesajul să nu ajungă în spam sau să-mi raporteze adresa de mail.

Să trec mai departe! Am o grămadă de scrisori de citit!

Tu mi-ai trimis scrisoare?

bulletin-board-541762_960_720

sursa foto: farmec.ro / pixabay.com   Articol înscris în SuperBlog 2016

Cupa fericirii

Este acea cupă plină, care-i face pe bărbaţi să le cadă ochii în gură, să le crească pulsul şi nivelul de testosteron.

Este acea cupă plină, care provoacă femeilor dureri de spate şi nervi la cumpărături.

Este cupa sutienului!

Se pare că, cu cât este mai mare, cu atât creşte nivelul „dragostei”.

Am testat două modalităţi de stabilire a cupei potrivite. Fiindcă tot mai multe modele superbe de sutiene şi preţuri decente se găsesc online, e mai greu de probat. Aşa că am trecut la documentat. Eu ştiu care îmi este mărimea şi cupa, dar am zis că nu strică să găsesc o modalitate de stabilire exactă. Conform celor spuse online.

Prima metodă

Site-ul Astratex are o aplicaţie pe site care-ţi permite să faci măsurătorile şi îţi oferă o consultanţă amănunţită. Cât se poate de amănunţită pentru o aplicaţie online.

cupa-potrivita-la-sutien

Trebuie să ai la îndemână un centimetru de croitorie şi curaj să recunoşti anumite chestii. Se cere forma corpului, se cere forma sânilor şi cât sunt de apropiaţi sau depărtaţi.😛 Apoi primeşti recomandare din ceea ce se găseşte pe site.

S-a apropiat rezultatul de cel ştiu de mine şi am mai comandat şi două sutiene superbe. Nu că ar fi prima dată când comand de la ei. Mereu mulţumită de produse.

A doua metodă

Este metoda în care trebuie să măsori anumite părţi ale corpului, să scazi, să aduni şi să tragi singură concluzii.

Ca să afli mărimea sutienului, te măsori sub sâni şi strângi uşor centimetrul, atât cât să-ţi fie confortabil când respiri. Ai mai jos tabelul cu mărimile care corespund zonelor în care se fabrică sutiene.

marime-sutien

Ca să afli cupa sutienului măsori peste sâni (A) şi sub sâni (B). Apoi scazi cele două valori şi obţii valoarea care se poate găsi mai jos. Mereu vei scade valoare obţinută de măsurătoare în zona (B) din valoare aflată la (A). Diferenţa de centimetri vă arată cupa:

Cupa A- 10-12 cm

Cupa B- 13-15 cm

Cupa C- 15-17 cm

Cupa D- 18-20 cm

Cupa DD- 20-22 cm

Cupa E- 23-25 cm

Cupa F- 26-28 cm

Cupa G- 28-30 cm

Dacă nu vă regăsiţi în cele de mai sus, înseamnă că aveţi nevoie de sutien la comandă. Şi nu o zic ca o remarcă răutăcioasă, ci ca pe un îndemn serios. Deoarece sănătatea vostră este la mijloc.

Să nu uităm de CALITATE

După ce ai stabilit care îţi este mărimea şi cupa, ţine cont şi de materiale. De materialul din care este făcut. Dacă este întărit sau nu, dacă este cu push-up, dacă are balene, dacă este sport,dacă este pentru alăptat, dacă este erotic….. multe criterii. Multe alegeri.😛

Extra

Pe site-ul Astratex găseşti şi lenjerie erotică. Aşa, ca să ştii. Nu doar cupa fericirii este apreciată.😛

lenkjerie-eotica

surse:  astratex .ro  /  ro.wikipedia.com

Stil la pachet

O adolescentă de 14 ani, cu suviţe blonde şi bucle proaspăt scoase la aer (după o noapte în care au stat pe moaţe), cu o falsă aroganţă, păşeşte în clădirea ce va urma să-i fie o a doua casă pentru următorii patru ani. Aşa a început prima mea zi de liceu.

Am urmat cursurile unui grup şcolar, printr-o pură coincidenţă. Dar îmi aduc aminte mereu cu drag de perioada liceului. Am avut parte de cei mai uimitori colegi de clasă şi de profesori de nota 11. Profesori care au reuşit să ne predea materia lor de specialitate şi să ne şi ghideze prin viaţă. Să ne ofere indicii despre ceea ce ar trebui viaţa să ne ofere. Cum să gândim logic şi cu răbdare. Aceasta este cea mai importantă lecţie învăţată de mine în liceu.

Pe lângă aceşti profesori minunaţi, am avut şi profesorul meu preferat. Acel profesor şarmant, febleţea elevelor şi a profesoarelor din cancelarie. Profesorul meu de geografie.

El a fost pachetul meu de stil din liceu.

A fost acel profesor cool pe care toată lumea îl admira.

Avea o uşurinţă în exprimare şi o lejeritate în mişcare, că ne miram mereu de ce este profesor şi nu model. La orele de geografie am fost printre primele eleve în materie de note. Îmi imaginam mereu că sunt alături de el în fiecare din locurile despre care ne preda. Aşa ţineam minte despre ce s-a predat la oră şi nu aveam probleme la teste sau extemporale.

Atunci când eu eram în clasa a noua, el era în primul an de predare la o catedră. Era de meserie speolog, dar făcea parte şi dintr-o echipă de salvamontişti. Toată atenţia şi toată vâlva din jurul său, toate vorbele rele şi toate privirile invidoase ale colegilor, l-au determinat ca atunci când noi am terminat liceul să-şi anunţe şi el plecarea din învăţământ. Era prea mult pentru el. Mereu a fost atent să nu dea atenţie avansurilor, mereu a încercat să împace pe toată lumea, dar se pare că nu a fost de ajuns.

Eu mereu l-am admirat şi dacă în primul an visam cu ochii deschişi la o relaţie romantică, uşor totul s-a transformat într-un respect profund pentru ceea ce încerca să insufle elevilor săi. Dar nu uit faptul că a fost prima dragoste de liceu. Chiar dacă nu a fost împărtăşită.

dressed-in-black-dla-mezczyznCând apărea la ore cu geaca lui Diesel, pantaloni de piele sau blugi negri, cămaşă sport, bocanci de munte, emanând un parfum subtil dar masculin, mă bucuram că stau în banca a doua. Aveam mereu fluturi în stomac şi mă înroşeam dacă se uita la mine.

Avea şi atitudinea aceea, de „m-am îmbrăcat cu ce am găsit în dulap” şi atunci îmi dădeam seama de ce toată lumea îl invidia.

Era ceva în genul domnului din imagine. Dacă-l vedeam atunci şi nu-l cunoşteam, ziceam că a venit la şcoală să facă o şedinţă foto pentru Diesel. Mai ales că în acele vremuri erau la modă revistele pentru adolescenţi (Bravo, Popcorn) unde găseam doar vedete în blugi sau ţinute marca Diesel. Chiar dacă compania îşi are originile în Italia, de când a primit licenţă să vândă şi în America, în 1990, a făcut ravagii. La fel ca profu’ meu de geografie.

Dacă nu am avut cum să mă inspir prea mult în ceea ce priveşte partea de vestimentaţie pentru femei, am proiectat imaginea lui asupra pretendenţilor mei.

Eram şi eu o domnişoară frumoasă, aşa că era normal să am câţiva admiratori. Însă au rămas la stadiul de admiratori deoarece nu corespundeau profilului vestimentar. Şi acei câţiva care se apropiau de ceea ce visam eu, nu aveau atitudinea necesară. Ca să vezi că haina nu-i totul. Trebuie să aibă un pachet de stil pentru a cuceri.

După ce am terminat liceul nu am mai auzit de proful meu de geografie, dar imaginea lui o am şi acum în minte.

tommy-s-boy-dla-mezczyznViaţa mi-a scos în cale, în studenţie, un bărbat care corespunde tuturor nevoilor mele. Este actualul meu soţ.

Anul acesta avem zece ani de când suntem împreună, iar proful de geografie este o amintire plăcută, o persoană care mi-a influenţat multe alegeri.

Soţul nu o fi el modelul pentru Diesel, dar este pentru Hilfiger Denim. Este brandul său preferat, se asortează cu stil, are atitudine, dar nu aceea pe care o avea proful meu. Deoarece eu sunt cea care alege hainele soţului. Aşa că, poate pare pentru alte doamne sau domnişoare ca fiind genul de bărbat liber, dar are în spate o femeie.

Tommy Hilfiger are la bază motto-ul „cool, American style” şi având în palmares prima colecţie sport dedicată bărbaţilor din America, pot înţelege de acesta este brandul preferat al soţului meu. Şi de ce a lui soţie îi alege cele mai bune produse, mai bine zis.

tommy-hilfiger-banner-737x369

Hainele i le aleg eu, dar accesoriile sunt ale lui. Mai ales că are două modele de ceasuri de la Fossil, de care nu se dezlipeşte, dar nici nu-i trebuie altele. Un brand american care pune accent pe accesorii perfecte, care a reuşit să-i ofere soţului meu nu unul, ci două produse de calitate.

Partea masculină a unui cuplu are mereu nevoie de ajutor în ceea ce priveşte moda, nu?


sursa foto: answear.ro / blog.answear.ro Articol participant la SuperBlog 2016

Zamă de salată verde

Da, este o zamă. Este o zamă care o fac destul de rar, datorită mofturoşilor de copchii din familia mea. Însă mofturosul major, soţul, are o slăbiciunea spre această zamă.

Nu ştiu dacă ai auzit de ea, dar sigur este ceva aparte. Am învăţat şi eu să o apreciez în timp. Că doar şi eu fiind copil nu apreciam când vedeam verdeţuri în farfurie. Când aveam o ciorbă marca tati meu în faţă, alegeam pătrunjel sau mărar sau leuştean şă le puneam pe marginea farfuriei. Acum îmi râde în faţă când vede că-mi creşte tensiunea atunci când ai mei copii fac la fel cum am făcut eu. ” Noah cum te simţi? Vezi şi tu cum e, că atunci când erai mică şi tu făceai la fel!

Par să aprecieze această zamă atunci când le mai strecor câte un ou în oală. Fierb împreună şi rup oul în farfurie când le dau lor să mănânce.

Iată de ce ai nevoie pentru o zamă reuşită:

  • 2 buc salată verde
  • 4 căciulii mici de usturoi
  • 2 linguri de făină
  • 1 bucată mică de slănină
  • 0,5 litri de lapte dulce
  • 1 cană de lapte bătut
  • mărar
  • sare, piper

Se spală bine salata verde şi se taie în bucăţi medii. Se lasă deoparte la stors.

salarta-verde

Se pune oala pe foc, iar atunci când s-a încălzit uleiul se pune înăuntru slănina şi usturoiul tăiate mărunt. Se călesc iar apoi se adaugă făina. Se lasă un pic amestecul să se călească, apoi se adaugă apă. Cât să umpli oala pe jumătate. Se condimentează şi se amestecă continuu. Când apa clocoteşte se adaugă salata verde.

Se lasă oala pe fos până când salata este fiartă. Apoi se adaugă laptele dulce şi laptele bătut. Şi la sfârşit se adaugă mărarul.

Cum ziceam, eu am mai adăugat şi ou. L-am spart şi lăsat să cadă în oală. Nu am amestecat în zamă câteva minute, ca să nu se spargă oul.

Apoi am avut o tentativă rapidă de poză la o farfurie decentă, dar nu prea mi-a reuşit cum am vrut eu. Aveam copii lângă mine care doream să mănânce cât mai repede ou fiert😛 Nu zama!

zama-de-salata-verde

Cum vi se pare reţeta?

La mine a trecut toată oala în aceeaşi zi. Mare parte din ea fiind consumată de soţ. Copii au ciugulit din oul fiert şi un pic de zeamă pe lângă.

😉

Vacanţa specială a familiei mele

Şi unde zici că mergem în vacanţă?

-Deja începi?! Nici nu s-a terminat anul şi tu deja faci planuri?

-Normal că fac! Doar nu o să stau după tine. Deci, unde vrei să mergem?

-Nu ştiu. Întreabă şi tu prietenii unde vor să meargă.

-Asta-i bună!

Aşa începe mereu conversaţia cu soţul, despre destinaţia ideală pentru o vacanţă specială. Iar acum e şi mai mare provocarea deoarece partenerii de concediu nu ne mai pot însoţi în anul ce vine. Prietena mea este însărcinată cu bebe numărul doi!

Şi fiindcă tot am rămas fără parteneri de vacanţă, am început să caut de capul meu oferte şi destinaţii. Să încerc să organizez o caravană a vacanţelor speciale.

Ce caravană visezi? Mie îmi trebuie odihnă. Relaxare. Nu plimbat de colo-colo, nu circuite turistice, nu program stabilit de un ghid.

-Păi şi ce ar dori domnul să vadă? Ce destinaţie vi-ar fi pe plac?

Nu mă lua peste picior. Ştii deja ce-mi place, dar ai grijă să le placă şi copiilor. Şi vezi că anul viitor mi-am programat deja două săptămâni de concediu, una după alta. Ca să am timp să mă odihnesc.

vacantespeciale

Buuun. Deci avem două săptămâni şi lumea la picioare. Fac o mică paranteză să menţionez  că nu avem buget nelimitat, dar nici nu ne strângem cureaua pentru a merge în vacanţă.

Un site drag mie, plin de oferte turistice de nerefuzat www.vacantespeciale.ro. Şi pornim căutarea.

vacante speciale

Ce-aş fi vrut să fiu acum studentă, să mă pot duce cu programul Work and Travel, organizat de CND Turism, la muncă în Statele Unite ale Americii. Intraţi şi voi să vedeţi de ce. De fiecare dată când intru la ei pe site, mai trag cu ochiul la program. Poate s-a modificat ceva şi ajung să pot participa şi eu. Studenţimea nu mai este de mine, deci nu e opţiune valabilă.

După ce am răsfoit tot site-ul, am pus cap la cap câteva destinaţii şi am făcut câteva calcule, că doar nu mă prezint în faţa consiliului (soţ plus copii) fără un plan bine pus la punct.

Şi încep.

Plecăm în data de 7 iulie ora 21,00 din Oradea. Cu maşina.

Pe naiba! Doar dacă eşti tu la volan! prima remarcă a soţului.

-Conduc eu. Tu stai în spate cu copii!

-Hai, treci mai departe şi vedem cum facem. zise el grăbit, ca să nu audă copii.

Te rog să nu mă mai întrerupi, că nu vei înţelege nimic din program.

-Parcă ziceam că nu vreau o vacanţă cu ghid !

-Atunci mergi singur! am izbucnit eu, gata să ies din cameră şi să o las baltă.

Plecăm seara cu maşina spre Transfăgărăşan. Drumul durează cam cinci ore.

Avem cazare la hotel Posada Vidraru, care este localizat la 200 de metri de barajul Vidraru. Aşa reuşim să vedem şi din minunăţiile ţării noastre.

Ne odihnim pe timp de zi, vizităm barajul şi lacul, apoi seara pornim spre Bucureşti. Avem avion de luat spre PARIS! Dacă ar fi  avut ceva în gură, sigur s-ar fi înecat al meu soţ.

Mami mergem cu avionul??? explodă băiatul.

Da dragă, dar aşteaptă să zic tot şi apoi vorbim.

Pe 9 iulie ajungem în Paris, unde mergem să vizităm……….. DISNEYLAND. Pe cât de plictisiţi erau ai mei copii de prezentarea mea, când au auzit de Disneyland au sărit în sus de bucurie.

Eu vreau să-l văd pe Mickey şi pe Donald. Şi să văd castele. Şi să mă dau cu trenul. Şi să fac poze. zise băiatul de-abia trăgându-şi suflul.

Şi eu vleau să văd plinţese! se auzi timidă fetiţa mea.

Şi tu crezi că noi rămânem acolo? întrebă al meu soţ cu jumate de glas.

Nu dragă, tu te duci în altă parte. Vreţi să mă ascultaţi până la capăt sau nu mai mergem nicăieri?

Linişte.

Pe 10 iulie avem avion către Corsica. Este o insulă superbă, cu plaje cât vezi cu ochii şi cu multe locuri de vizitat. Avem cazare la un hotel de 4 stele, „Demeure Loredana”.

Şi ca să vă fie gândul şi mai pornit pe vacanţă, iată şi câteva imagini cu priveliştea din Corsica.

Are un port unde ne putem plimba, plaje cât cuprinde, oraş frumos cu clădiri istorice de vizitat. O destinaţie unde ne putem relaxa şi odihni.

Obligatoriu de vizitat este Parc Naturel Régional de Corse. Înfiinţat în anul 1972 este casa multor animale pe cale de dispariţie şi locul pe care nu aş dori să-l ratez dacă am ocazia de a-l vizita.

În Corsica stăm 6 nopţi. Întrebări?

Cât e scorul acestei vacanţe? se auzi vocea groasă a soţului.

Contează?! Mai mult contează fericirea copiilor, nu? Şi relaxarea şi odihna ta. încercam eu să mă eschivez.

Contează. Doar dacă nu ai câştigat SuperBlog 2016 şi nu ştiu eu, atunci înseamnă că eu vin cu finanţele. Deci?

Mai trebuie să fac nişte calcule şi să mă consult cu cei de la CND Turism. Când am oferta finală, revin. Dar planul e bun?

-Da. Merge. Pot pleca?

Şi aşa a decurs prezentarea. Am rămas cu ai mei copii, care nu mai conteneau de fericire şi cu un plan pe care trebuie să-l optimizez cât pot eu de bine. Dacă am fi mai mulţi ar fi mai bine!

De ce aceste destinaţii şi nu altele?

Am încercat să încorporez cât mai bine preferinţele fiecăruia. Iar dacă am oportunitatea să vizitez Tranfăgărăşanul sigur nu o ratez. Cel mai celebru peisaj din ţară şi cel mai căutat traseu de către pasionaţi. Bifat.

Disneyland este visul oricărui copil. Şi eu vreau să vizitez parcul, nu doar copiii. Aşa că am făcut o mică portiţă pentru această destinaţie. Bifat.

Corsica. O insulă superbă. Un loc ideal pentru relaxare şi odihnă. Peisaje de vis. Hotel splendid. Bifat.

Un plan bun. Se oferă cineva să ne însoţească?


sursa foto:  vacantespeciale.ro / googlemaps.com / demeureloredana.com / posadavidraru.ro / disneylandparis.com / en.wikipedia.org

 

 

La masă cu vecinii

Stăteam deja de câteva zeci de minute bune cu Anca şi Andrei, iar al meu soţ încă nu ajunse. Încă eram un pic stânjeniţi, deorece nu ne cunoşteam aşa bine, dar acesta era scopul acestei întâlniri.

Nu am făcut nimic de mâncare, aşteptam după soţ să vină cu platourile. Ne mutasem recent în Bucureşti şi deja ne făcusem prieteni. Vecinii de la parter au fost  tare drăguţi şi ne-au ajutat cu urcatul bagajelor până la etajul patru. Ce să-i faci, acolo ne găsisem chirie. Şi ei erau tineri şi proaspăt căsătoriţi. Ca noi adică. Ei mai norocoşi, că doar stăteau la parter.😛

De obicei nu întârzie atât. Poate s-a întâmplat ceva. încercam eu să-l scuz pe al meu soţ.

Poate ar trebui să-l suni. Ca să fii sigură că totul e bine. zise Andrei, care aştepta berea promisă de soţul meu.

Dau să-l sun şi apăs din greşeală pe difuzor.

Da!! Ştiu că am întârziat. A intervenit ceva. Am fost şi am luat la pachet Furnici în copac şi Salata cu urechi de lem. Ajung imediat. Pa!

Şi a închis. Privirea mi-a fugit instantaneu la Anca şi Andrei. Aveau ochii cât cepele şi se fâstâceau de numa.

Ştii, dar nu trebuia să te deranjezi. Nu am venit la voi să luăm masa, ci să ne cunoaştem, să vedem cum v-aţi aranjat. reuşise Anca să zică cu jumătate de glas.

Stai liniştită, nu-i nici un deranj. Doar nu era să vă servesc cu covrigei. Sper doar că a luat şi bere. O să vă placă preparatele.

Andrei se încordase când am menţionat de bere, iar Anca încă nu-şi revenise.

De fapt, noi nu mâncăm insecte. Şi stăm cam prost cu dantura, ca să putem ronţăi pe urechi de lemn, se scuză Anca.

Da, am băgat ceva bani în plombele de la măsele şi nu aş vrea să mi le stric acum, aprobă Andrei.

Greu, dar greu, m-am abţinut să nu mă prăpădesc de râs. Eram prea uimită de reacţia lor.

Staţi un pic! Doar nu credeţi că vă servim cu furnici adevărate?! Sau vă aduc în faţă o salată cu urechi sculpate în lem?!

-Păi ce pana mea sunt? întrebă Anca, căruia îi revenea vocea.

Mâncare chinezească!

-Hai că m-ai linişit. Pe naiba! Ce, în bucătăria chinezească se găsesc şi furnici prăjite, dărămite cele servite pe crengi de copac! Să ştii că dacă văd vreuna în farfurie, ies din casă tot urlând!

Voi nu aţi mâncat niciodată mâncare chinezească?

-Nu de acest fel! Anca deja era tot mai hotărâtă şi părea că vrea să fugă. O vedeam căutând uşa cu privirea.

Ia hai să vă arat eu despre ce este vorba.

Am scos telefonul şi am căutat pe internet. Şi am găsit:

Vedeţi?! Furnici în copac este doar denumirea dată datorită aspectului. Carnea tocată lasă impresia că se caţără pe tăieţeii de orez sau pe spaghetele de soia. Nicidecum de furnici care se caţără pe bucăţi de lemn. În bucătăria chinezească nu este totul despre ingrediente, ci şi despre creativitatea cu care se găsesc tot felul de denumiri pentru aceste preparate delicioase. WuXing ştie! De aceea a devenit restaurantul nostru preferat de când am ajuns aici! Voi nu aţi ajuns încă pe la ei?

Nu! Nu suntem fani ai bucătăriei chinezeşti! Iar urechile de lem ce or putea fi? întrebă Andrei.

-Sunt ciuperci!! De culoare neagră, seamănă cu o ureche, cresc pe lemn de soc, sunt bogate în calciu, zinc, potasiu, fier, se consumă fierte sau prăjite, ca şi gust sunt fade, sunt folosite pentru a da culoare preparatului şi ajută alte ingrediente să aibă o textură mai puternică.

Am ajuns! strigă al meu soţ din hol.

Am tresărit toţi. Eram prea concentraţi pe discuţia noastă. Am fugit repede să-l ajut.

Da ce s-a întâmplat cu platourile? Că vecinii sunt oripilaţi deja la gândul că-i sevim cu insecte.

Dar cum au aflat? Platourile sunt gata abia mâine. Cineva, adică tu, nu a dat comanda bine. O să avem mâine platouri la masă. Bine că măcar am luat berea.

De când te aşteptam să ieşim afară la o pipă şi o gură de bere! zise Andrei gata îmbrăcat şi pe picior de plecare.

Mi l-a luat pe al meu soţ şi duşi au fost. Îi vedeam de la balcon cât de relaxaţi stăteau ei în faţa blocului.

În momentul în care am pus bunătăţurile pe masă, am văzut-o pe Anca cum a răsuflat uşurată.

Eu zic să ne servim, că dacă aşteptăm după bărbaţi să vină sus, nu mai mâncăm azi!

O să gust puţin, ţi-am zis că nu suntem fani ai bucătăriei chinezeşti. zise Anca, iarăşi cu un glas stins.

Câte un pic, câte un pic şi terminase deja o porţie din fiecare. Mai gata să se dea la porţia lui Andrei, când au ajuns şi ei la masă.

Să ştii că sunt tare bune! exclamă cu o energie nebănuită Anca, către Andrei.

Haideţi şi mâine pe la noi, că vom avea platouri. Azi nu a fost să fie! zise soţul cu gura plină.

Şi tocmai când mă pregăteam să-i fac observaţie, îl aud pe Andrei:

Venim doar dacă ne mai aduceţi  d-astea!

Greu am descifrat ce a vrut să zică. Şi el vorbise cu gura plină. Le-a plăcut foarte mult preparatele. Ce-i drept au fost şi tare delicioase. Că doar au venit de la Wu Xing🙂

Şi uite cum am ajuns noi să legăm o prietenie care ţine şi în ziua de azi. Cu ajutorul Furnicilor în copac şi a Salatei cu urechi de lemn.

sursa foto: wuxing.ro / pixabay.com

sursa video: youtube.com

Articol trimis către SuperBlog 2016.

Meniul unui eveniment unic

Fiecare moment este unic. Se poate ca în timp să mai trăim momente asemănătoare, dar nici unul nu va ca şi celălalt.

Unele momente vin la pachet cu o întreagă desfăşurare de forţe. Un întreg şir de liste şi doleanţe, decizii şi degustări, presiune şi frustrare. Aşa sună pregătirea unei zile minunate din viaţa oricărei femei: ZIUA NUNŢII.

Ştiu, această zi se poate să nu fie chiar unică. Există posibilitatea de a fi repetată în viitor, cu alte personaje, dar nu va fi la fel ca şi prima. Emoţiile diferă, organizarea diferă. Dar nu ne gândim acum la această posibilitate. Hai să ne concentrăm pe ceea ce se petrece acum.

nuntaoliviers

Un meniu pentru un eveniment unic reuşit are nevoie de mai multe alegeri înţelepte.

O locaţie de vis. Un meniu cu mâncăruri de excepţie. Atmosferă superbă.

Alegerea unui boutique hotel pentru această experienţă poate fi printre cele mai bune decizii luate vreodată. Residence Hotels îţi pune la dispoziţie mai multe opţiuni pentru o locaţie necesară desfăşurării evenimentului. Fiindcă acesta este scopul unu boutique hotel, să-ţi ofere servicii personalizate.

Hotelul Arc de Triomphe by Residence Hotels îţi pune la dispoziţe trei spaţii diferite pentru amenajarea decorului perfect pentru ziua nunţii, plus un pachet de nuntă care îţi uşureză munca şi te scapă de mult stres. Primeşti un consultant de evenimente, ai parte de o degustare completă a meniului, tort personalizat, mese aranjate elegant, mai lipseşte să-ţi aleagă rochia de mireasă şi evenimentul e gata să înceapă.😛

Sala Victoria are o capacitate de 150 de locuri, dar poate fi folosită şi terasa-grădină din curtea hotelului, deoarece are acces direct în această sală.

Restaurantul Oliviers are o capacitate de 80 de persoane, plus o terasă generoasă unde se pot amenaja tot felul de surprize pentru invitaţi. Gen candy bar, fântână de ciocolată şi fructe, decor pentru poze haioase sau de poveste; în funcţie de creativitatea şi de tema fiecărei nunţi.

Sala Panoramic are o capacitate de 50 de persoane şi acces la terasa de pe acoperişul hotelului.

Ce vă zice vouă expresia” Biorestaurant Bucureşti” ?

Pe mine mă trimite la restaurant Oliviers. Personalul care găteşte în bucătăria acestui restaurant foloseşte doar produse bio, iar deserturile sunt făcute de casă.

Şi când zic personal, mă refer în primul rând la maestrul culinar care găteşte meniul restaurantului.

Cele prezentate sunt doar o parte din deliciile pe care maeştrii le gătesc zilnic din meniul restaurantului. Vă daţi seama ce iese din mâna lor atunci când au de gătit pentru evenimente speciale?!

Aceste preparate nu par a fi genul de produse clasice pentru o nuntă. Dar am depăşit această barieră. Mai ales acum, când la o nuntă este apreciată din ce în ce mai mult aranjarea în farfurie a preparatului şi gusturile tuturor par a se fi ascuţit doar privind emisiuni culinare. Că tot am menţionat de plating al unui preparat, ca şi invitat la o nuntă, observă doar să vezi momentul în care se serveşte mâncarea, câte telefoane stau deasupra farfuriei pentru poze de pus pe reţelele de socializare😛 Cu cât sunt mai multe poze postate, cu atât ştii mai bine că seara a fost un succes.

Iar ca o observaţie personală, dacă restaurantul oferă mirilor tort personalizat, însemnă că sunt profesionişti. Nu merg la foarte multe nunţi, dar la cele care am fost  recent, m-a şocat macheta de tort. Adică vine tortul, se prefac că taie din el, stau la poze, toată lumea merge să admire macheta, apoi vine ospătarul cu porţia de tort din bucătărie. Da de ce?! De ce mai zici că ai tort, când ai doar o formă de polistiren în faţă?! Farmecul acestui moment stă chiar în tăierea tortului. Da, dacă ai parte de un personal de servire slab pregătit, vei avea parte de porţii de tort urât tăiate. Însă dacă ai parte de servicii de genul celor oferite de restaurantul Oliviers, nu ţi-ai mai face griji pentru astfel de detalii.

Sau  poate nu eşti genul care să pună accent pe astfel de detalii. Dar parcă orice femeie în astfel de ipostaze devine mai atentă şi mai sensibilă.

Meniul unui eveniment unic:

  • Oameni veseli şi frumoşi
  • Locaţie de vis
  • Atmosferă superbă
  • Mâncare extraordinară
  • Atenţie specială oferită fiecărui participant
  • Tort personalizat
  • Muzică bună

Tu cum vezi un un meniu perfect pentru un eveniment reuşit?

coast-631925_960_720

Surse foto:    oliviers.ro /  pixabay.com

Articol înscris în competiţia SuperBlog 2016.

Păzea că vin eu!

Vă rog frumos să faceţi loc! Să nu cumva să-mi încreţiţi rochia sau să-mi pătaţi pantofii! Am dat o căruţă de bani pe ele şi acum vreau să mi le prezint lumii! Că voi nu aveţi cum vedea aşa ceva de aproape, altfel.

Hai că nu sunt eu! Aşa văd eu unele doamne şi domnişoare ieşind din scara blocului. Nu le ajungi cu  prăjina la vârful nasului.Dacă ai zice că au cu ce se lăuda!!!

O rochie scurtă, o geacă de fâş scurtă şi o pereche de stiletto, nu este tocmai cea mai bună ţinută de etalat la piaţă. Sau care să-ţi ofere atâta aroganţă. Când tu vii cu sacoşa de rafie plină, având outfit-ul de mai sus, eşti vedeta cartierului. Mai ales în sezonul toamnă-iarnă.

În fond şi la urma urmei contează tot pachetul. Atunci când vorbim despre o ţinută reuşită, nu totul se rezumă doar la haine sau accesorii.

Luăm un sac de exemplu. Faci nişte tăieturi la el, să poţi să-l tragi pe tine, pui o curea unde trebuie, o pereche de pantofi cu toc, accesorii on, machiaj ready, coafură done, atitudinea luată şi poţi zice că acel sac a fost croit pentru tine.😉 Păi şi nu am dreptate?!

Eu sunt cu blugii. Adică voi ieşi din casă mai bucuroasă dacă am pe mine o pereche de blugi care să mă lase să-mi etalez personalitatea. Care să nu-mi „sufoce” ideile în faşă😛 . Să pot să mă gândesc la ce zic, nu la cum stau pe mine, dacă au alunecat, dacă au făcut cute sau dacă se vede ce nu trebuie.

Da, ies în majoritatea timpului în blugi, tricou şi tenişi din casă. Dar………. şi aici e un mare dar, mai se poate şi în alte combinaţii. Tot cu blugi. Dar cu pantofi cu toc. Neaparat coloraţi sau înfloraţi. Luaţi exemplul de mai jos:

O bluză simplă Tommy Hilfiger, o pereche de pantaloni de blugi din acelaşi brand şi adaugi în loc de tenişii din imagine , o pereche de pantofi cu toc. Nu vi se pare atrăgătoare ţinuta?

Bluza uşoară, dintr-un material care este o combinaţie de tricot şi ţesături, cu un decolteu curgător, este alegerea perfectă pentru silueta mea. Acoperă ce trebuie, scoate la înaintare ce am, şi-mi permite să mă desfăşor în voie. Când simţi cum materialul îţi permite să faci mereu mişcări bruşte fără a descoperi părţi nedorite, sau când pielea are posibilitatea să respire sub material fără a trăda sudoarea apărută în urma emoţiilor sau a efortului depus, atunci ştii că bluza a fost o alegere bună. Dacă o mai asortezi cu un pantalon de blug care să-ţi vină perfect pe tine, mai adaugi şi o pereche de pantofi preferaţi……. şeful şi colegii vor admira uşurinţa cu care ai făcut munca din ziua respectivă. Fiindcă ţinuta aleasă ţi-a permis să te concentrezi pe ceea ce aveai de făcut. Tu ştiind deja că araţi fabulos.😉

Aceasta este genul de ţinută care poate fi admirată de ceilalţi. Nu uita de atitudine! Fără ea, parcă ai fi zombie. Ca să nu mai zic de picioare stângi, cu asemenea tocuri. Când păşeşti din casă, fă-o ca şi cum lumea ar fi a ta. Dar neaparat cu o ţinută bine asortată, care să ţi se potrivească, să te completeze.

Eventual încearcă altă abordare.

Paltonul Missguided este superb! Bluza şi blugii sunt aproape de ceea ce am zis mai sus cu prima ţinută, iar pantofii sunt de vis!! Cum să nu scoţi din dulap aşa piese vestimentare!

Acum fiind vremea pentru geci şi paltoane, nu ar strica să te mai uiţi pe ici-colo să vezi care-i trendul. Ce produse au mai apărut, ce modele, ce culori, ce branduri.

Missguided de exemplu se adresează femeilor tinere şi încrezătoare. Şi aici nu cred că se referă strict la vârstă. Sau permiteţi-mi mie să cred acest lucru. Evident nu o să ies din casă în decolteuri sau cizme peste genunchi, dar sunt produse care se potrivesc oricărei vârste, confecţionate din materiale de calitate, care nu ar trebui trecute cu vederea doar fiindcă modelele care reprezintă brandul sunt mai tinere cu „câţiva” ani.😛

Nu am branduri preferate, fiindcă nici un brand sau colecţie nu a fost făcută strict pentru preferinţele şi gusturile mele. Însă produsele de calitate aparţin mereu brandurilor cunoscute. Ai grijă doar să alegi aceste produse din magazinele care să-ţi ofere produse originale şi nu imitaţii.

Cunoşti vreun magazin care să corespundă acestor cerinţe? Eu ştiu unul, dar nu vi-l zic. Descoperiţi-l singur😉

Cu brandurile cum staţi? Ceva preferinţe?

Şi ultima întrebare: Cum îţi place să ieşi îmbrăcată din casă?

Cam multe întrebări ce-i drept, dar când vine vorba de modă, sunt mereu cu întrebările la mine. Fiindcă această piaţă este într-o continuă mişcare, evoluţie (uneori regresie, după părerea mea) că nu de multe ori ajung să mă cred demodată.

pexels-photo-127968

Sursa foto: answear.ro / pexels.com

Articol trimis către SuperBlog 2016.

Suntem singuri?

Tocmai ce am vizionat trailerul filmului ” Primul contact ” lansat în cinematografe în data de 11 noiembrie 2016, şi m-a pus tare rău pe gânduri.

Este primul trailer de film, din sfera SF-ului în care nu văd nici un extraterestru. Adică, nu din aceia verzi, cu mâini lungi, cu ochi mari şi negri. Este primul trailer în care văd că se pune accent pe comunicare, pe oameni, pe ceea ce ar face omul în situaţii de acest fel. Nu am mers încă să văd filmul la cinema, dar mă pregătesc.

Până atunci, am rămas cu acest gând: Suntem singuri?

Încă de când eram mică şi mă uitam pe furiş pe postul naţional de televiziune la documentare cu extratereştri, m-a măcinat acest gând. Bine, nu este o preocupare zilnică a mea, să mă gândesc la extratereştri, dar mai îmi scapă uneori astfel de gânduri.

Şi dacă, totuşi?!

Cum am comunica? Asta în ideea că nu dăm peste nişte extratereştri geniali, care s-au coborât la nivelul nostru şi ne-au învăţat limba.

Eu să fiu  pusă într-o situaţie asemănătoare cu cea în care este pusă Amy Adams, interpreta personajului principal feminin din filmul menţionat mai sus, aş sta şi m-aş uitat la navă până m-aş plictisi. Să văd orice mişcare, să prind orice sunet sau manifestare din partea extratereştrilor. Însă filmul nu ar mai avea farmec dacă nu ar fi acţiune, dramă, mister, suspans, oare am luat decizia corectă, oare vom supravieţui, mai are sens să caut răspunsuri……………

Dar dacă ar ateriza o navă seara la mine în curte…… atunci e alta povestea. Un alt scenariu.

Fără costume de protecţie, fără translatori, fără presiune, fără arme, fătă ştiri de ultima oră, fără lideri ai lumi gata să intervină şi să decidă în locul meu. Ce pana mea mă fac atunci?

Primul gând- fugi cât de ţin picioarele. Dar unde să fug? Că doar mă pot găsi uşor.

Cum să comunic cu ei, dacă nu-mi cunosc limba?

Ha, e bună asta. Extraterestru vorbind română. Dar eu ştiu şi engleză. Poate aşa merge.

Apoi ştiu desena. Pe nisip,  pe hârtie, pe telefon, doar să înţeleagă ceva.

Mai ştiu şi mima. Şi dansa. Şi cânta.

Citind cele de mai sus, parcă aş fi o maimuţă care încearcă să comunice cu un om. Fain am ajuns.

Dacă nu merge nimic?!

Mă aşez, unde apuc, şi stau. Aştept. Ei vor ceva de la mine, ei au venit în curtea mea, nu m-am dus eu pe planeta lor.

De ce stau? Sunt două variante care m-au adus spre această logică:

1, Ori au venit cu gând de război şi orice aş face sigur nu supravieţuiesc, aşa că stau. Dacă vor să mă căpieze o vor face şi dacă fug.

2, Ori au venit să ne salute, să ne descopere, să ne ajute. Iar în acest caz, stau şi aştept să mă „citească” . Ştiu că sună aiurea comparaţia, dar e ceva ca şi în cazul câinilor- te miros înainte de a se apropia de tine. Poate sunt şi telepatici extratereştrii şi simt că nu-s un pericol public.

Ca specie, noi avem o tedinţă de a complica lucrurile de nu mai ştim nici noi cum să le desfacem. Suntem mereu gata de război, dar nu ne gândim la consecinţe. Indiferent că purtăm războaie între noi sau cu extratereştri, planeta noastră va fi cea care va fi distrusă.

Sună şi mai aiurea decât comparaţia de mai sus, dar COMUNICAREA este baza unor relaţii generatoare de lucruri bune. Sună aiurea fiindcă lucrurile simple fac mari diferenţe. Dacă nu ne-am face griji că cineva poate face mai bine decât noi (eu o numesc invidie) am comunica mai mult. Dar aşa, ţinem doar pentru noi. Nu comunicăm.

Tu cum îţi imaginezi primul contact cu extratereştrii?

afis-arrival

Articol trimis în spaţiul extraterestru denumit SuperBlog 2016.

Susa foto: intercomfilm.ro / pixabay.com